S-a născut și a crescut în Măgurele, iar în prezent, la doar 32 de ani, este doctor în fizică și director de proiect de cercetare la Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser (CETAL) din cadrul Institutului Național pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiațiilor, din orașul Magurele. Diana Chioibașu se regăsește pe lista românilor cu care trebuie să ne mândrim: este extrem de inteligentă, a studiat mult și cu folos, face parte dintr-o echipă extraordinară, care, nu doar că a făcut descoperiri ce așteaptă să fie brevetate pentru domenii importante – de la aplicații biomedicale la componente utilizate în industria construcțiilor de automobile, aeronautică, navală sau cea de apărare -, dar în același timp se implica în colaborări pentru a oferi soluții tehnologice care vin în sprijinul unor firme românești pe care le ajută să-și optimizeze producția și să se dezvolte.
Într-un interviu acordat “Pro Măgurele”, Diana Chioibașu vorbește cu pasiune despre proiectele în care este implicată în prezent sau care s-au finalizat, despre ce presupune munca în cercetare, într-un domeniu dominat de bărbați și despre care, din păcate, puțini vorbesc și mai puțini știu câte ceva.
Răspunsul la întrebările “De ce ai ales să lucrezi în România, aici, la Măgurele? De ce nu ai rămas în Franța, de exemplu (unde a studiat cu o bursă Erasmus – n.r. ) sau de ce nu ai ales orice alt institut din lume?” vine brusc și te uimește pentru că rar întâlnești un astfel de argument susținut de un tânăr cu adevărat capabil să obțină succese oriunde în lume, în domeniul său: “Consider că, spre deosebire de alte țări, România ne oferă studii gratuite, chiar burse de studiu și am considerat că este cumva de datoria mea să ofer ceva țării care a investit în mine. Și m-am gândit că cercetarea este una dintre cele mai bune modalități să fac asta”.
Pro Măgurele: Spune-ne câteva ceva despre tine. Unde ai studiat, știm că ești doctor în fizică, și de unde pasiunea pentru cercetare în domeniul în care activezi?
Diana Chioibașu: M-am născut în Măgurele, am absolvit aici școala generală, apoi studiile liceale la Liceul “Eugen Lovinescu”, din București, am urmat cursurile de licență și master în cadrul Facultății de Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice din cadrul Universității Politehnica București, iar cele doctorale la Facultatea de Știință Aplicată. Da, sunt doctor în fizică din ianuarie anul acesta. Cât despre pasiune…cercetarea pentru mine nu a fost chiar dragoste la prima vedere. Am început să o iubesc după ce am început să descopăr ce implică activitatea de cercetare. Am descoperit acest domeniu, în 2014, imediat după finalizarea studiilor de licență și începutul programului de master (Conception Intégrée des Systèmes Technologiques) când am aplicat pentru poziția de asistent de cercetare la INFLPR. Cred că unul dintre punctele forte ale CV-ului meu din acea perioadă a fost stagiul obținut prin intermediul unei burse ERASMUS la ENIT (École Nationale d’Ingénieurs de Tarbes).
La interviul de angajare nu știam prea multe despre Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser sau despre activitatea institutului, dar după interviu, am primit un telefon și am fost invitată în laborator. Iar când am văzut cum arată laboratorul si dotările, am fost captivată de toată aparatura modernă, de faptul că eu aș putea fi cea care va putea folosi și manevra toate acele echipamente. Atunci… alegerea a devenit destul de simplă.
Cum te-au primit colegii de la institut, cum te-au ajutat să te adaptezi aici?
Pot spune că activitatea mea a început efectiv în 2016, după ce s-a format această echipă din care fac și eu parte. Contează foarte mult să lucrezi cu oameni cu experiență, care vin cu idei, care te ghidează în implementarea unor programe. Cel care m-a ajutat pe mine foarte mult este dr. Andrei Popescu, iar când am început să lucrăm împreună, au început să apară și rezultatele: am început să publicăm împreună lucrări științifice și mai apoi proiectele de cercetare. În acest moment, avem foarte multe parteneriate în industrie, lucrăm cu parteneri cărora noi trebuie să le oferim rețete personalizate pentru a-și optimiza producția și a-și eficientiza costurile. În cadrul proiectului POC G 135, condus de prof. univ. dr. Ion Mihăilescu, am dezvoltat parteneriate diverse cu mai multe companii românești (exemplu: Optoelectronica 2001 S.A., Accent Pro 2000 SRL, ICPE SA, Niko Auto Com SRL, Prime Batteries Tecnology SRL, Terra Solutions, Inno Robotics sau Evo Design) având în vedere că obiectivul proiectului este să sprijinim firmele românești prin inovare utilizând tehnici de procesare laser și să transferăm aceste cunoștinte către partenerii industriali. Iar în cadrul acestor colaborări am dezvoltat tehnnologii de acoperire a discurilor de frână cu materiale metalice, sisteme de detecție cu raze X pentru controlul nedistructiv, sisteme de sudare laser pentru diferite aplicații (coșuri de fum, mobilier pentru HORECA, sisteme de stocare a energiei electrice – acum lucrăm pentru a oferi unuia dintre parteneri soluții pentru echipamente de sudare laser pentru conectorii acelor dom-uri sau igluuri pe care le puteți vedea pe terasele unor restaurante) sau imprimare 3D de implanturi detantare.
Când ai devenit doctor în fizică și director de proiect de cercetare? Ne poți spune pe scurt în ce constă proiectul?
Luna iunie a anului trecut a fost o lună intensă pentru mine, pentru că trebuia să-mi susțin public teza de doctorat, perioada care se suprapunea cu redactarea propunerilor de proiect post-doctorale. Așa că am susținut teza, iar pentru elaborarea propunerii de proiect am avut doar 2 saptamani la dispozitie.
În final, a fost o propunere de proiect finanțată anul acesta, devenind pentru prima dată director de proiect. Pe scurt, este un proiect în care îmi propun să corelez defectele care pot apărea în timpul fabricării prin imprimare 3D de materiale metalice cu fluctuațiile de temperatură sau a dimensiunilor fazei lichide locală a materialului. Un astfel de mecanism poate avea un impact major pentru liniile de producție a diferitelor componente în vederea reducerii consumului de materie primă.
Proiectul ar putea fi de ajutor tuturor companiilor sau grupurilor de cercetători din întreaga lume care folosesc tehnica de imprimare 3D de materiale metalice/ceramice, tehnică foarte fezabilă pentru fabricarea de implanturi personalizate pe baza unei radiografii sau tomografii ale plăgii pacientului.
Cum este să lucrezi în cercetare, unde nu ai un program fix, ca la o companie multinațională de exemplu, unde probabil ți-ar fi mai simplu pentru că ai avea mai mult timp pentru viața personală?
Probabil că aș avea mai mult timp pentru viața personală cu un program fix, de 8 ore. Dar, ceea ce este atractiv în cercetare este faptul că lucrezi în primul rând pentru tine, nu ai neaparat un șef si nici termene-limită scurte. Și depinde doar de tine cât de departe vrei să ajungi în carieră, cum vrei să te dezvolți, cât de înalte sunt obiectivele pe care ți le stabilești. Astfel că nu simți cele 10 -12 ore la serviciu pentru a-ți atinge obiectivul, ca pe o povară, din contră, aproape că nu îți dai seama cum trece timpul.
