E greu să fii apicultor în România, mai ales că fondurile europene sunt aproape imposibil de accesat, iar statul nu îți oferă un sprijin real. Dar, ca orice lucru făcut cu pasiune, apicultura îți dă ceva unic: satisfacția de a-i ajuta pe cei care vin către tine și de a le oferi, prin munca ta, produse naturale care îi fac mai sănătoși și mai fericiți. O spune cu încredere și speranță în viitor Gabriel Voicu, un tânăr apicultor din Măgurele, care, la nici 30 de ani, a reușit să facă din pasiunea sa pentru creșterea albinelor o mică afacere pe care și-ar dori să o dezvolte. Nu fără a gândi, însă, proiecte prin care să le deschidă și altora oportunitatea de a înțelege natura și de a avea acces la tratamente naturiste dezvoltate în Europa, dar aproape inexistente la noi.

Totul a început acum 6 ani, în 2014, când am primit cadou prima familie de albine, primul stup. Din acel moment a început pasiunea mea pentru fascinanta lume a albinelor”, își începe Gabriel Voicu povestea pe care vrea să o împărtășească și clienților săi prin lansarea unei provocări: “Adoptă un stup”, un program care îi va face, probabil, pe mulți să se îndrăgostească de albine și de mierea ecologică produsă de el.

Deși anul 2020 nu a fost deloc favorabil apiculturii, ploile abundente urmate de secetă afectând serios albinele și producția de miere, iar pandemia i-a cauzat și ea probleme, Gabriel nu și-a pierdut speranța. 2021 îi va aduce certificatul de producător de miere ecologică și, posibil, bazele unei asocieri cu alți apicultori din Măgurele într-o cooperativă ce le-ar putea oferi accesul la o piață de desfacere pentru produsele lor. Până atunci, cei interesați pot găsi produsele lui Gabriel Voicu pe www.apisqueen.ro, site-ul acestuia, sau pe pagina de Facebook cu același nume (Apis Queen) și îi vor putea afla povestea din interviul pe care l-a acordat “Pro Măgurele”.

Pro Măgurele: De cât timp practicați apicultura? De unde pasiunea pentru creșterea albinelor?

Gabriel Voicu: Totul a început acum 6 ani, în 2014, când am primit cadou prima familie de albine, primul stup. Din acel moment a început pasiunea mea pentru fascinanta lume a albinelor. Am văzut cum se cresc albinele de la prieteni de famile, alături de care am mers în pastorală un an, i-am ajutat și așa am prins și drag de albine. Apoi, am primit cadou prima mea familie de albine și primul meu stup. Am luat totul foarte în serios și am urmat și cursul de apicultură acreditat de Ministerul Agriculturii.

Cum ați reușit să creșteți mica afacere pe care o aveți acum, în doar 6 ani? Câte familii de albine aveți, cum și unde vă valorificați produsele?

De la un stup primit cadou am ajuns acum la 120 de stupi, 120 de familii de albine. Am avut și peste 200 de stupi, dar am renunțat la o parte din ei, pentru că nu este deloc simplu să fii apicultor în România. Pe de o parte, am încercat să obțin fonduri europene, însă a fost imposibil, în primul rând din cauza birocrației. Pe de altă parte, nu pot spune că statul le oferă apicultorilor un sprijin real. Există Programul Național Apicol (PNA), prin care statul ne oferă un ajutor de minimis: ne returnează, o singură dată la 3 ani, sume fără TVA reprezentând cheltuielile pe care le avem pe medicamente, pe cutii, pe scule, pentru 25 de familii de albine. Concret, un ajutor de 25 de lei pentru iernatul unei familii de albine, în condițiile în care un apicultor cheltuiește 100 de lei pentru ca o familie de albine să ierneze corespunzător. În plus, există perioade, ani precum 2020, în care ploile abundente urmate de secetă au redus considerabil producția de miere și au pus în pericol supravețuirea albinelor. Din cauza ploilor nu am putut scoate mierea de salcâm, apoi seceta a afectat teii și am pierdut și mierea de tei. Mai grav a fost că albinele ajungeau să moară de foame fără îngrijire specială. Nimeni nu ne ajută să acoperim pierderile. Iar la toate acestea se adaugă problemele cu marii procesatori de miere care ne oferă 7 – 8 lei / kg de miere. Iau mierea noastră pe nimic și o exportă în Europa, apoi importă o așa-zisă miere din China, pe care o amestecă puțin cu cea de la noi și o introduc în magazine. Personal, am găsit pe rafturile magazinelor miere veche de peste 2 ani necristalizată, nezaharisită, cum spunem noi. Așa ceva nu există. Orice miere naturală se zaharisește, cea de salcâm, e drept, cel mai greu, dar nu mai târziu de maximum 1 an și jumătate – 2 ani. Românii trebuie să știe să se ferească de produsele falsificate cum este “amestecul de miere non-UE” pe care îl găsesc pe rafturile unor retaileri. Trebuie doar să fie atenți la etichetă.

Singur, un apicultor român nu poate intra în retail. Personal, am încercat, dar am producție prea mică pentru asta. Sunt convins că singura șansă reală a apicultorilor români este asocierea. Am foarte mulți prieteni apicultori și am discutat deja cu ei (vorbesc despre 9 sau 10 persoane) să ne asociem într-o cooperativă locală. Astfel, am pute înființa câteva magazine pentru a avea propria noastră piață de desfacere. Nu știu dacă vom reuși să punem bazele acestei cooperative chiar anul acesta, pentru că vrem să facem ceva extrem de serios, bazat pe criterii solide. Este o inițiativă importantă. Da, e greu să fii apicultor în România. Poate ar fi mai simplu cu un ajutor real din partea statului și dacă nu ar trebui să mă ocup și de vânzări. Dar țin foarte mult la calitatea produselor mele.

Vând mierea la un magazin de pe strada Atomiștilor (pe strada Atomiștilor este și locuința mea), iar 25- 30% din clienți vin de pe Facebook. Sunt oameni care mă contactează pe pagina de Facebook Apis Queen, apoi mă sună, iar eu le livrez produsele acasă, pentru că majoritatea clienților sunt din Măgurele și din București. Dar livrez produse și prin curier sau prin poștă, pentru că am avut solicitări și din Constanța, Baia Mare, Suceava, Cluj sau din Alba Iulia. Am trimis miere chiar și în Franța și în Marea Britanie.

Câte tipuri de produse comercializați și care este cel mai cătutat? Aveți vreo recomandare pentru clienți?

De obicei, am miere de salcâm, de mană, de mentă, de rapiță, de tei, de anghinare, miere polifloră, miere cu nucă și cătină, tinctură de propolis, polen. Ca să obțin toate aceste tipuri de miere, călătoresc cam 2 luni pe an (când acumulez zile libere de la serviciu, unde muncesc foarte mult pe teren) cu un camion apicol, în jur de 500-600 de kilometri. Merg în Vâlcea, la Domnești – Argeș, pe malul Dunării, pentru mierea de mentă, de exemplu.

Cel mai bine vândută este mierea de salcâm. Și, iarăși, am vânzare foarte bună la mierea de rapiță, care este recomandată pentru îndulcirea cafelei sau a ceaiului. E o miere foarte bună și pentru că e asemănătoare șerbetului. E mierea care se zaharisește cel mai repede, în maximum 2 săptămâni de la extragere. Însă, din acest an, nu voi mai putea produce, probabil, miere de rapiță, pentru că, voi obține certificatul de producător de miere ecologică, iar un astfel de produs trebuie să provină doar din culturi netratate și, în România, nu este cazul culturilor de rapiță, din păcate.

Mai ales în această perioadă de pandemie, le-aș recomanda tuturor o rețetă extrem de eficientă pentru creșterea imunității pe care o folosesc personal: consumați zilnic 100 de ml de miere, amestecată cu 20 de ml tinctură de propolis și 40 de grame de polen.

Spuneați că 2020 a fost un an greu pentru apicultură. Ce planuri aveți pentru 2021?

Pe lângă înființarea unei cooperative, am și proiecte pe termen scurt dedicate clienților. Spre exemplu, luna viitoare voi lansa programul “Adoptă un stup”, în cadrul căruia, cine dorește poate avea un stup personalizat și poate veni în stupină să lucreze cu propria-i familie de albine. În acest fel, clienții vor putea înțelege natura, vor putea cunoaște albinele și se vor hrăni sănătos, pentru că, la finalul unui an, vor primi 40% din producția stupului adoptat. Adopția va costa în jur de 400 de lei / an.

Tot în acest an, îmi doresc să amenejez un spațiu în care, în schimbul a 150 de lei – 200 de lei / sedința de 40 de minute, doritorii să poată face terapie cu aerosoli din stupi. Acest tip de terapie este foarte întâlnit, inclusiv în state vest-europene, dar la noi este aproape inexistent, deși este extrem de eficient în combaterea problemelor respiratorii și poate fi un adjuvant pentru cei care au alergii, astm sau depresie.