“Nu m-am gândit să fac altceva. Am iubit și iubesc copiii”

Marea artă a unui educator constă în cizelarea manierelor și în formarea minții; el trebuie să sădească în elevul său bunele deprinderi și principiile virtuții și ale înțelepciunii, să-i dea treptat o viziune asupra lumii și să dezvolte în el tendința de a iubi și imita tot ce este minunat și demn de laudă; și pentru atingerea acestui scop, să-l facă viguros, activ și întreprinzător”, spunea marele filosof și fizician englez John Locke. Însă, când un om face toate acestea o viață cu, probabil, sute de copii demonstrează că a fi educator este, de fapt, o artă.

Pentru că, a fi educator nu înseamnă doar a oferi informații, cunoștințe de bază și a pregăti copii pentru școală. A fi educator înseamnă a semăna iubire, a modela suflete și a deschide minți, a pregăti oameni pentru viață.

Dăruire, muncă, iubire, talent, creativitate și suflet mare. Har. Acestea sunt trăsăturile care o definesc pe doamna Ileana Gheorghe. De 43 de ani, educatoare la Măgurele.

În vârstă de 62 de ani, doamna Gheorghe se va pensiona la vară, după o viață de dascăl. “Acum am grupa mare. Este ultima din cariera mea. Din toamnă, mă pensionez. Ei vor pleca la școală, iar eu, în vacanță. (…)Nu știu cum va fi la pensie, probabil că va fi greu, dar acum parcă simt nevoia de odihnă. Cred că e prea multă nebunie cu pandemia aceasta, e stresul, e grija continuă să nu ne îmbolnăvim”, spune, cu oarece tristețe în glas, doamna Gheorghe. Și probabil că, la un moment dat, va simți că îi este greu la pensie, după 10 ore de muncă pe zi, înconjurată permanent de copii. Dar are mulțumirea că toți copiii săi au ajuns oameni. Oameni cu care se mândrește. “Sunt mândră de toți copiii care mi-au trecut prin mână. Nu m-am gândit niciodată să fac altceva, mi-a plăcut întotdeauna munca aceasta. Am iubit si iubesc copiii”, și-a rezumat doamna Ileana Gheorghe povestea de viață într-un interviu acordat “Pro Măgurele”.

Pro Măgurele: Am înțeles că vă veți pensiona curând. Dar când ați debutat în profesia de cadru didactic? Și câți copii v-au trecut prin mână?

Ileana Gheorghe: În octombrie împlinesc 62 de ani și am o viață ca educatoare. Am debutat în profesia aceasta acum 43 de ani. La început, am fost educatoare la grădinița din Aluniș. Timp de 24 de ani. De fapt, m-am născut în Aluniș, am mers la grădiniță și la școală în Aluniș și m-am întors în Aluniș ca educatoare. În clădirea aceea care a fost abandonată multă vreme și a fost renovată de curând și transformată în Direcția Culturală a Orașului Măgurele. Ca o paranteză – vă spun că îmi doresc sincer să merg să văd clădirile, sunt curioasă cum au fost amenajate, cum arată acum, pentru că nu am ajuns încă. Am suferit foarte mult când am fost nevoită să plec din Aluniș. Dar am plecat pentru că, pe de o parte, erau foarte puțini copii, iar pe de altă parte, părinții nu-și mai aduceau copiii la acea grădiniță, au ales grădinița aceasta, la care predau acum (Grădinița cu program prelungit nr. 1 Măgurele – n.r.), aveau impresia că este mai bună. Acestea au fost motivele pentru care am fost nevoită să plec. Și am venit aici.

Cât am fost acolo, la Aluniș, grupa de copii era combinată și, în felul acesta, toți copiii de acolo mi-au trecut prin mână în acei 24 de ani. Mă cunoaște lumea ca pe un cal breaz (râde –n.r.). Cum să vă spun? Am fost educatoare pentru părinți, pentru copii și apoi, m-au căutat copiii pentru copiii lor.

Lumea vă cunoaște pe dumneavoastră, dar, în felul acesta, și dumneavoastră îi cunoașteți pe foarte mulți…

Da, este adevărat. Spre exemplu, i-am fost educatoare actualului viceprimar Marius Mihai. Și pe Narcis Constantin, domnul primar, pot spune că îl cunosc de-o viață. Eu i-am fost elevă mamei sale.

Vreau să știți că sunt mândră de toți copiii care mi-au trecut prin mână. Nu m-am gândit niciodată să fac altceva, mi-a plăcut întotdeauna munca aceasta. Am iubit si iubesc copiii. Chiar dacă s-a spus ca sunt mai dură. Dar, sunt mai dură doar în sensul în care atunci când e vorba de activitate, lucrăm și când e vorba de joacă, ne jucăm.

Cum a fost pentru dumneavoastră și pentru copii toată această perioadă de pandemie? Bănuiesc că e mai dificil, dacă nu imposibil să faci grădiniță online.

Nu, nu pot spune ca este imposibil. Am făcut progrese, ne-am adaptat. Evident, nu pot spune că sunt as în IT, dar mă descurc. În toată perioada în care grădinițele au fost închise, și anul trecut, și acum, în ultimele luni, din noiembrie până în februarie, le-am transmis copiilor lista de activități, adaptate. Pentru că aveam planificarea noastră și adaptam. La grădiniță nu a fost nimic obligatoriu, au fost doar sugestii. Iar feedback a fost. Părinții ne-au trimis continuu fotografii cu lucrările copiilor, avem și aceste caiete speciale pe care copiii le-au avut la ei și au lucrat. Nu au existat probleme, chiar toți copiii au răspuns. Mai greu, pe whatsapp, dar am lucrat cu ei. E adevărat că e mult mai bine să lucrezi cu copilul față în față, e altceva. Însă, în primul rând, copiii trebuie să socializeze, au nevoie de asta.  

Credeți că ar fi nevoie de schimbări în învățământul preșcolar în acest moment?

Nu, nu cred, nu știu în acest moment. Este foarte important că toate grădinițele din Măgurele sunt foarte bine dotate, iar cadrele didactice sunt toate titulare și foarte bine pregătite. (…)Și acestea sunt motivele pentru care nu am auzit să existe părinți în Măgurele care să aleagă alte grădinițe pentru copiii lor, nu am auzit ca cineva din Măgurele să-și ducă copilul la grădință în București. Dimpotrivă. Cer să vină aici copii din alte localități, din Dărăști, de exemplu, din Jilava.

Cum decurge o zi din viața dumneavoastră? Câte ore lucrați pe zi? Aveți nevoie de timp suplimentar pentru a pregăti materiale sau cursurile pentru a doua zi?

Acum am tură dublă. Sunt în grădiniță de la 7.00 la 17.00 și după acasă, cu gospodăria. (…) Vă dați seama că toată viața învățăm, și acum învăț, doar că, după atâția ani, îmi pot pregăti materialele în momentele în care copiii dorm la prânz.

Ce le-ați transmite tinerelor care debutează acum în profesia de educatoare?

În primul rând, sănătate, succes și să mențină permanent unitatea între ele, copii și familiile copiilor. Dacă nu există această unitate, dacă nu există legătura cu părinții, nu rezolvăm nimic în educația copiilor. Cel mai important este să țină aproape de familii.