Un medic nutriționist din Măgurele deține una dintre cele mai impresionante colecții de costume populare din țară

În vârstă de 65 de ani, Mihaela Curea se poate lăuda cu una dintre cele mai impresionante colecții de costume populare din țară. Medic nutriţionist la bază – profesie pe care a practicat-o cu credință și pasiune timp de 40 de ani, la Spitalul Militar Central din București, fiind unul dintre puținii nutriționiști români care au studiat sub îndrumarea profesorului dr. docent Iulian Mincu (considerat “părintele alimentației raționale”; fondatorul, în 1993, al Institutului Național de Nutriţie şi Boli Metabolice – n.r.) -, distinsa doamnă și-a descoperit pasiunea pentru colecționarea de costume populare odată cu ieșirea la pensie. “Am fost întotdeauna o persoană care a gândit că tânăra generație merită o șansă. De aceea, chiar dacă puteam să ocup, până la împlinirea vârstei de 70 de ani, funcția pe care am avut-o atâta vreme la Spitalul Militar Central, am ales să mă pensionez și să mă dedic acestei pasiuni și, în principal, studiului artei populare, a simbolisticii, a ceea ce ne definește ca popor creator de artă”, a explicat Mihaela Curea, într-un interviu acordat “Pro Măgurele”.

Deși dorința de a le colecționa a venit în ultimii ani, Mihaela Curea a moștenit dragostea și respectul pentru costumul popular, pentru ie – piesa de rezistență a acestuia – de la străbunica sa, originară din Curtea de Argeș – “capitală” a etnografiei într-o zonă care a păstrat și a perpetuat cea mai bogată zestre culturală a acestui popor.

Regalistă convinsă și admiratoare a reginelor Elena și Maria, dar și a Marthei Bibescu – care au prețuit și au purtat cu mândrie costumul popular românesc -, medicul Curea poartă și a purtat, la rându-i, cu mândrie, ia românească nu doar la evenimente speciale, ci și la întâlniri oficiale sau în vacanțe, făcând astfel cunoscut și peste hotare un simbol national pentru introducerea căruia în patrimonial UNESCO se luptă încă, “fără șanse”, după cum admite cu tristețe. Motivul: acestea au fost anulate, din păcate, de unii dintre aceia care nu au pus preț pe istoria, cultura și arta românească și au transformat un însemn național într-un produs de serie. Este convinsă, însă, că educația și deschiderea în gândire ar ajuta tânăra generație nu doar să cunoască, ci și să prețuiască la adevărata valoare simbolurile acestei națiuni.

Pro Măgurele: Ce meserie aveți și de unde provine această pasiune a dumneavostră pentru colecționarea de costume populare? Câte astfel de costume numără în prezent colecția dumneavoastră?

Mihaela Curea: Sunt medic nutriționist și am practicat această meserie, timp de 40 de ani, la Spitalul Militar Central din București. De 10 ani locuiesc în Măgurele, unde am ales să ne mutăm din centrul Capitalei, pentru că soțul meu era medic la Giurgiu și am gândit că astfel ar fi mai aproape de locul său de muncă. Acum, sunt încântată că, anul trecut, de Centenarul Marii Uniri, am avut ocazia să împărtășesc pasiunea mea cu oamenii de aici, din Măgurele – și, surprinzător, cu foarte mulți tineri de aici – , expunând o parte din colecția mea la Primăria Măgurele. Am fost încântată să constat că oamenii de aici prețuiesc costumul național, simbolurile naționale, aceste simboluri care ne definesc ca popor. Am o colecție destul de mare, de peste 50 – 60 de costume populare, la care se adaugă nenumărate ii pe care nu am ajuns încă să le combin cu alte elemente de costum, pentru că, în cele mai multe cazuri, nu am găsit fota potrivită. Sunt o persoană care poartă ii toată vara. Și nu doar ie, ci și ie și fotă. Toate aceste ii sunt făcute din materiale – pânză ori batist – făcute în casă și pe care modelul, simbolul popular a fost pus cu acul, de mână, pe timp de iarnă, așa cum obișnuiau să facă străbunicii noștri.

Pe de altă parte, străbunica provenea dintr-o zonă care a păstrat cea mai bogată zestre etnografică și culturală din România: Curtea de Argeș. Iar bunica mea a moștenit de la străbunica și, mai departe, mi-a lăsat mie moștenire, un costum popular și o serie de ii, toate cusute cu fir de aur, o adevărată bogăție. Pe atunci, era extrem de greu să obții un astfel de costum. În scrierile vremii se arată că, pe la 1920 – 1930, valoarea unui costum popular era egală cu salariul pe un an al unui angajat la stat.

Ei bine, eu le-am păstrat, chiar le-am folosit din când în când (de Ziua Națională a iei, la alte evenimente). Asta, până acum 5-6 ani, când mă gândeam ce voi face vând mă voi pensiona și, făcând curățenie printre haine și uitându-mă admirativ la bogăția moștenită – care pentru mine este inestimabilă – m-am gândit să colecționez costume populare.

De câtă vreme obișnuiți să purtați ia românească? Faceți asta de doar câțiva ani?

Ah, nu. Port mereu ii și nu doar când ies pe stradă. Și la Operă mă duc îmbrăcată în ie cusută cu fir de aur. Spre exemplu, pentru o perioadă de 2 ani, am fost într-o misiune în Africa, sub egida Organizației Națiunilor Unite. Am purtat ie și când Boutros Boutros-Ghali (secretar general al ONU în perioada ianuarie 1992 – decembrie 1996 – n.r.) a venit să viziteze spitalul de campanie în care lucram. S-a oprit la mine și m-a întrebat admirativ ce fel de cămașă este cea pe care o port. I-am spus că este “la blouse roumaine”, după celebrul pictor francez Henri Matisse care a pictat, a imortalizat în arta sa, ia românescă. Chiar m-au felicitat colegii mei că am avut flerul să îmbrac ia și să dau un pic de culoare acelei vizite. Port ia și în vacanțe. Mi s-a întâmplat chiar să mă plimb prin Paris, pe Champs-Élysées, și să mă oprească o doamnă ca să mă întrebe dacă nu vreau să-i dau ia de pe mine.

Costumul popular românesc a fost mereu admirat și a inspirat de-a lungul vremii, chiar mari creatori de modă, unii dintre ei “furând” acest simbol național – vedeți scandalul creat cu ceva timp în urmă de Casa Dior. Singurul creator de modă care a recunoscut că a fost inspirat, pentru una dintre colecțiile sale, de ia românească din zona Transilvaniei a fost Yves Saint Laurent.

Dincolo de valoarea inestimabilă pe care o au costumele populare românești ca simboluri naționale, care este, totuși, valoarea estimată, în bani, a unui astfel de costum? Cum ați reușit să colecționați atât de multe într-un timp atât de scurt?

În funcție de ceea ce este cusut pe aceste costume, de materialele, ca sa spun așa, folosite – fir de metal, aur sau argint, ori paiete metalice, pentru că acestea erau utilizate acum zeci, sute de ani – valoarea unui astfel de costum ajunge la 5.000 – 6.000 de euro. Eu nu am cumpărat costumele din colecția mea cu astfel de sume, pentru că nici nu mi-aș fi permis, dar pot spune că am investit foarte mult în ele. Și cred că m-am gândit să colecționez pe ultima sută de metri, pentru că astfel de costume sunt din ce în ce mai greu de găsit.

Ce credeți că ar ajuta tânăra generație să cunoască și să înțeleagă valoarea acestor simboluri naționale?

Educația, făcută și cultivată în școli, în licee, prin organizarea unor expoziții sau chiar a unor baluri de absolvire tematice. Câte licee fac așa ceva? Niciunul. Regina Maria organiza la Peleș astfel de baluri, unde toate femeile trebuiau să vină îmbrăcate în costum popular. Ia a însemnat și va însemna prezent, trecut și viitor. Ia este o formă de manifestare a spiritului românesc.