Dr. Mitică Drăgușin, directorul de Securitate Nucleară al  Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară – “Horia Hulubei”:

“Sunt puține zone din România atât de atent monitorizate ca Măgurele

Are 62 de ani, este doctor în fizică și a coordonat prima operațiune de dezafectare a unui reactor nuclear VVR-S de cercetare și producție de radioizotopi, de fabricație sovietică, din sud-estul Europei. Reactorul fusese instalat și inaugurat, în 1957, la Institutul de Fizică Atomică (IFA) din Măgurele – acum, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară – “Horia Hulubei”.

Dr. Mitică Drăgușin este directorul de Securitate Nucleară al IFIN – HH, iar în 2017 a devenit primul expert român la Comisia şi Parlamentul European, în dezafectarea reactoarelor nucleare şi managementul deşeurilor radioactive. În prezent, face parte din grupul de 14 experți științifici ai statelor membre care monitorizează și avizează aplicarea prevederilor art. 37 din Tratatul Euratom, care prevede: “Fiecare stat membru are obligația de a furniza Comisiei toate datele generale ale oricărui proiect de eliminare a materiilor radioactive de orice fel, pentru ca astfel să se poată stabili dacă derularea acestui proiect poate provoca contaminarea radioactivă a apelor, solului sau spațiului aerian ale unui alt stat membru.”.

Echipa coordonată de dr. Mitică Drăgușin a reușit dezafectarea reactorului nuclear de la IFIN – HH cu economii de 25 de milioane la bugetul statutului român, fără niciun accident de muncă și fără niciun fel de implicații pentru mediu, ceea ce i-a adus, de altfel, acestuia și recunoaștere internațională. “Este important de spus că în tot acest proces de dezafectare nu au fost depășite dozele de radiații și s-au folosit echipamente de protecție, astfel încât nu s-a înregistrat niciun accident de muncă, nici măcar o zgârietură. (…)Orice fel de temeri legate de o eventuală poluare trebuie eliminate, deoarece facem permanent măsurători, raportări, de 2 ori pe an, către Agenția pentru Protecția Mediului, date care sunt verificate de autorități. Sunt foarte puține zone din România atât de atent monitorizate ca Măgurele din acest punct de vedere”, explică dr. Mitică Drăgușin, într-un interviu acordat “Pro Măgurele”. Iar pentru a elimina orice fel de speculații pe tema unor posibile scurgeri de elemente radioactive în sol sau în apă, dr. Mitică Drăgușin spune cu mândrie este “cetățean al orașului Măgurele” încă din 1997.

Pro Măgurele: Ce presupune funcția de director de Securitate Nucleară la IFIN – HH? Care sunt atribuțiile dumneavoastră?

Dr. Mitică Drăgușin: Directorul de Securitate Nucleară urmărește să fie avute în vedere și aplicate în practică măsuri tehnice și organizatorice, astfel încât să protejezi mediul, să fie protejată sănătatea angajaților implicați în activități nucleare, dar și partea de sănătate a populației. Atribuțiile mele se referă, însă, și la securitatea radiologică și pot fi delegat să coordonez activitățile la orice eveniment, la orice incident. Există un plan de situații radiologice, unde sunt stipulate clar măsurile, mijloacele, modalitățile de intervenție. Din fericire, nu am avut astfel de necazuri și pentru a le evita, dar și pentru a fi pregătiți, organizăm și exerciții în acest sens. Un astfel de exercițiu, la care sunt invitați reprezentanți ai ISU și ai Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, va avea loc chiar pe 2 decembrie.

Ați coordonat prima operațiune de dezafectare a unui reactor nuclear VVR-S, de fabricație sovietică – este vorba despre reactorul care a funcționat în incinta IFIN – HH. În urma acestei operațiuni, ați devenit și primul expert român la Comisia şi Parlamentul European, în dezafectarea reactoarelor nucleare şi managementul deşeurilor radioactive.

Într-adevăr, sunt recunoscut și pe plan internațional pentru dezafectarea cu succes a reactorului nuclear. Sunt singurul expert din România pe art.37 al Tratatului Euratom. În 2017, eram 9 din toată Uniunea Europeană, acum suntem 14 membri în grupul de experți pe acest articol al tratatului, ne întâlnim chiar și on-line pentru a face comentarii, observații, pentru a aviza documentația depusă de câte un stat membru care vine cu propunerea de a instala un nou reactor, de a înființa un nou depozit de deșeuri radioactive. În sensul că există o întreagă documentație care trebuie să ateste că orice astfel de demers nu afectează statul respectiv, dar, mai ales, țările învecinate. Și am rămas în continuare și pe partea de expertiză în dezafectarea instalațiilor nucleare, managementul deșeurilor radioactive și al instalațiilor nucleare și radiologice.

Reactorul de la IFIN – HH a fost primul astfel de reactor dezafectat în Europa? Cum a decurs această operațiune?

A fost primul reactor nuclear construit în Europa de Sud-Est și primul dezafectat din această zonă. A mai fost un reactor nuclear dezafectat, după 1990, în Rosendorf, Germania. Dar, în lume mai sunt 19 reactoare de acest tip – VVR-S, de fabricație sovietică – la Sofia (Bulgaria); la Kiev (Ucraina); 2 reactoare în Serbia; în Uzbekistan, în China, în Egipt, în Irak, care au ajuns la limita duratei de viață și vor fi, pe rând, dezafectate. Și având în vedere experiența noastră, IFIN – HH se poate înscrie oricând la orice licitație, pentru dezafectarea acestor reactoare. Ca o paranteză, tocmai ce am primit o solicitare din Serbia – care are 2 astfel de reactoare lângă Belgrad – pentru a oferi, expertiză, bănuiesc, încă nu am apucat să mă uit pe această solicitare. Serbia primește finanțare nerambursabilă pentru dezafectarea reactoarelor, dar au nevoie și de stație de tratare a deșeurilor radioactive și de un depozit național pentru aceste deșeuri, ceea ce nu au în prezent. Iar aceste deșeuri trebuie tratate și depozitate pe teritoriul național, importul și exportul de materiale radioactive fiind strict interzis în statele europene.

Revenind, Institutul a dezafectat reactorul nuclear cu forțe proprii, cumpărând echipamentele necesare. Pregătirile au început în 2002, când a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 418 din 25 aprilie 2002. Prin aceasta, s-a decis oprirea definitivă în vederea dezafectării a reactorului și repatrierea în Federația Rusă a combustibilului nuclear ars de tip S-36 si EK-10 utilizat în reactorul VVR-S Măgurele, în cei 40 de ani de funcționare fără incidente (1957-1997). În  mod normal, ar fi trebuit să dureze 4-5 ani. A durat, însă, 11 ani. Unul dintre motive a fost acela că am primit de la Ministerul Finanțelor solicitarea de a nu greva bugetul.

Combustibilul nuclear uzat a fost repatriat în Rusia în cadrul a 4 transporturi aeriene, Otopeni – Ekaterinburg: unul în iunie 2009 și alte trei – în 2012. Ar fi fost mai ieftin dacă le-am fi transportat pe calea ferată, dar ni s-a interzis să tranzităm Ucraina, așa că am ales această cale.

Dezafectarea propriu-zisă a reactorului a început în 2013 și pot spune că s-a încheiat în acest an, când clădirea și terenul (peste 7.000 de mp) plus vecinătățile au fost eliberate de sub controlul CNCAN. Ce aș vrea să spun despre această certificare este că am păstrat, ca elemente de muzeu, camera de comandă, în forma originală, partea de acționare electrică, am reabilitat coșul reactorului și clădirea ventilației tehnologice. Clădirea va fi reutilizată de acum de ELI-NP.

În procesul de dezafectare, am avut relații foarte bune cu Primăria Orașului Măgurele, s-au organizat dezbateri publice, inclusiv la primărie pe această temă, pentru că am avut nevoie de acord de mediu în acest sens și a durat 2 ani să-l obținem. În plus, a trebuit să demonstrăm Comisiei Naționale că fluxul mare de deșeuri radioactive poate fi gestionat. Și am reușit să facem asta cu succes. Iar la depozitul național de la Băița, Bihor au ajuns de la Măgurele, din dezafectarea reactorului, 1.000 de colete cu o capacitate de 220 litri / colet, cu deșeuri radioactive, tratate anterior la stația de tratare a deșeurilor radioactive.

Ar mai fi o remarcă de ordin financiar: am reușit să finalizăm acest obiectiv aducând bugetului de stat o economie de 25 de milioane de lei, rezultată din partea de management a materialelor radioactive: am demonstrat că multe dintre acestea pot fi eliberate nerestrictiv.

Ce le-ați transmite celor care au făcut tot felul de speculații privind o eventuală contaminare a solului, a apei?

În primul rând, le-aș spune că și eu locuiesc, trăiesc în Măgurele, sunt cetățean al orașului Măgurele încă din 1997, când mi-am cumpărat teren aici. Apoi, am spus-o totdeauna: sunt foarte puține zone din România atât de atent monitorizate ca Măgurele din punct de vedere al calității mediului.

Ca să obținem acordul de mediu pentru dezafectarea reactorului nuclear au fost executate 18 foraje doar într-un singur an. La fiecare metru forat am luat probe de sol, de apă, au fost făcute teste și măsurători. S-au făcut caroiaje de 10X10 m, din fiecare caroiaj au fost luate probe de sol și nu au existat depășiri. Apoi, de 2 ori pe an facem noi teste pe probe prelevate din diferite zone, din sol, din apa din pânza freatică, din râul Ciorogârla, din vegetație, din laptele de vacă și permanent ne-am încadrat în termenii normali, fără să afectăm mediul.

Este important de spus că în tot acest proces de dezafectare nu au fost depășite dozele de radiații și s-au folosit echipamente de protecție, astfel încât nu s-a înregistrat niciun accident de muncă, nici măcar o zgârietură.